*trupul ... ca un stup

 între două nostalgii
 sărută-mă
sunt geloasă
mă-ntreb dacă un bărbat ştie
sânii unei femei au arhitectură de fagure
în firida lui ascunzându-şi smochinul umbros ziua toridă de vară
clopotele sfântului stelian cioplind un  drum alb 
de lapte
mă cufund în tine ca-ntr-o iarbă înaltă
ţi-am spus de atâtea ori
ne vom alege casa dacă ne vor lăsa o noapte întreagă
să facem dragoste în ea simţind valuri de magmă degetele tale
pierdute înlăuntru-mi măsoară apele dunării
trupul
rupt în fâşii de pâine face loc toamnei să intre
printre brazde cu mormane de fructe primenind epiderma
sărută-mă
sunt geloasă cu fiecare cuib gol printre ramuri
ia-mă în braţe
am nevoie să reconstruim pragul ruginit al venelor
podind cupola cu gliastre a naşterii

îmi uguiesc de muguri
sub aripi
măslinii