*jazz dadaist / ne plimbăm cu liftul prin oraş

la bar, o barbă neagră vinde koktailuri albastre
la clape, mâini verzi vând sunete de ambră
între gulere de fier forjat, o pălărie roşie ca un contur de buze
cercuri de fum o învăluie senzual
o seducţie lucidă
patima unui joc de cărţi
nici o şuviţă rebelă de blond platinat
destine scufundate în aroma unui vis ciudat

doar o masă luminată-noi doi
afară vând petale de trandafiri (e închiderea ediţiei)
beau wiskey dintr-o trompetă deprimată
modulaţii în extaz pe treptele secundare ale unui sărut
în partitura asta o să fac o excepţie la cadenţe
sunt foşnetul ciorapului de plasă al optimilor
pantoful lor de lac urcă pe discreţiile tale
masculine

un geamăt de saxofon se unduie în eter
aproape inuman
nu ştim să dansăm dar..ops, găsim paşii
până să te cunosc îmi băteam joc cu cruzime de oameni
cu aroganţa celui ce nu a iubit
acum simt gustul ei inconfundabil
eram un leopard defilând cu graţie pe nervii lor galbeni
acum sunt leopard doar când îmi ceri tu asta
pentru o clipă
unghiul s-a îngustat între erecţie şi moarte
suferinţa îndulceşte pielea fină a iubirii
aşa că... nu mă opun... urmele bicelor au devenit o blană
leopardul din mine refuză să iasă
în arenă
ce urmează?

ne plimbăm cu liftul prin oraş