*să iau iubirea drept morfină? ... ars poetica

mărturisesc m-am născut cu tristeţea în oase
poezia nu e pentru cei slabi
pentru cei care-şi vor trage un glonţ sec în rădăcini
e o perfuzie de care tu ai nevoie deşi vom suferi aceeaşi boli incurabile
poezia s-a scris pentru pietre să le alunece pielea de crocodil
crusta galbenă
infectă
nu ştim să intrăm în galerie fără să spargem cristale
râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri

pe cenuşă de şerpi, arizona, un apus incredibil
e ultimul tablou pe care mi-l amintesc cu noi
apoi ciutele şi-au ascuns copita în firidă
scalpul limbii a sângerat smuls a ars tot odată cu colibele
din ochiul păsării a curs o ceară roşie îngropându-ne
dincolo de fereastră oraşul e un pat de spital
mirosind a camfor
îmi învelesc venele pe întuneric
şi mă întreb
je suis malade?