*trandafirul guarani

îţi înfing degetele în coaste, în zidurile lor pline de spini
strânge-mi şuviţele cu o mână şi
sărută-mi gâtul sub bolţile podurilor vechi
pe umăr am umbre
trec răniţi în ambuscade
piroga lor, căptuşită cu icoane şi sânge
se subţie limbă de şarpe în fum
din metanii le arunc în apă o piatră
să lucească-n răstimpuri felinar de adânc
ochiul lunii e un lup singuratic urlând
înroşit de păcatele noastre fără număr
aştept mareea să spele pupilele dilatate
din care-au furat perla
şi sfincşii
şi magii
măslinii vântură în cer o insulă stingheră
muguri fără sevă
muguri cu fetuşi bătrâni
le e dor să nască un trandafir guarani
soarele să usuce sângele lui în basorelief
trupurile noastre zidesc un chiot de luptă
foc!

din cenuşă ies păsări (de mir)
împuşcate cu gloanţele false ale rugăciunilor oarbe

iartă-mă!

singurătatea mea a găsit chipul tău
spălându-şi cuiburile prăfuite la intrarea în labirint