*săritura tsukahara : când mâine nu mai e o altă zi

resemnată
semnă, se ridică şi ieşi.
uşa maternităţii se închise în urma ei ca un atlas cu vitralii
(masa albă o depliase de zâmbet
lăsând în sânge
o catifea mecanică)

lehuzele din jur îşi purtau fericite pruncii
bucăţi de piatră din care vor modela
pe îndelete
lumina

viaţa e un dublu salt înapoi
cu şurub, gândi pornind motorul

cu cuţitul, moartea a întins o cremă fină
peste aşteptările ei de femeie
la radio, obsedant dire straits ... you and your friend

întoarsă în timp, trece printre oameni
ca o fetiţă cu ghetele însângerate

înghesuie amintirile într-un torpédo
doar pe el îl păstrează
pandantiv de fosfor şi blândeţe în carnea ei mutilată
filele din jurnal au coconul spart
prelingând pe geamuri o ploaie stranie
maşina nu mai merge pe strada cunoscută
se cufundă în ritmul muzicii
într-o fântână ca o cale lactee uitată