* într-o seră cu palmieri de ciocolată...îmi serbez ziua de femeie

ai grijă de tine îmi spui plecând şi simt dintr-o dată
arcaşii gulerului de pază pe metereze
manşetele se regrupează în jurul mâinii incapabilă să stingă
oftatul porţilor răscolite de mied
cordonul halatului înoadă snopi de tăcere ca şi cum a venit
vremea oaselor dezgolite pe ţărm
 pescăruşi bolnavi mai aprind în mine un far
glisând uşile unui anotimp învelit în ziare
lemnul şi culorile cu care te pictam au îmbătrânit
pianul s-a covrigit ca un câine fără stăpân
o să-l trimit să adune poveşti de pe fundul mării
invincibila lui armada o să putrezească scoică de neatingere
mă torn în pahare citindu-mi sângele în palme
sunt un cub de zahăr hrănind păsări ce nu mai pot să zboare
o să mă-ntind pe ţărm ca o ploaie şi-o să rămân acolo
uitând cât mi-e dor să avem între noi un prunc
foc mirosind a lapte  
acum când moartea s-a adunat în  haită