*însemnările animalului exotic pe un pat de spital

 plecând
ai tras toată lumea de pe masă
o vreme au sângerat în adânc paharele sparte 
devenind femeie, 
vorbeam cu inima prin semne despre munţi
cu marginile ciobite de atâta muţenie
m-am demachiat
văd venelor pielea
 fermoarele lor deschise
nu ai iubit niciodată într-atât încât sângele să-ţi ţâşnească pe nas de dor
e tragic să intri în pat învelindu- te în manta
poate că nimeni nu a avut răbdare să-ţi înlăture  ţepii
şi nu mai întrebi cerurile de ce n- a fost mai mult
căutând fericirea în ce- a fost
ca şi cum unul din noi ar fi murit

plec

mai bogată ca oricând

am iubit aşa cum am vrut să iubesc