*cerceii spanioli / descântec unui prag de nuntă

curăţ cartofi, prin fereastra deschisă tata leagă copacilor umerii
grădina miroase a altădată (am fugit dintre coapsele tale şi-am dormit la părinţi
privindu-i, mă gândesc cum ar arăta ziua când decojind o poveste amară,
m-ai cere din casa lor, sălbatică şi inconştientă
să-ţi culegi sarea din trupul meu)

când facem dragoste, sânii mei sunt cercei flamenco
pe cearşafurile umede, castaniete flutură rochia de mătase a cerului
ca un cântec de nuntă. un creion despică fugar albul hârtiei
trasând conturul unei ţări neîncăpute în registre
embrion tridimensional e misterul meu de femeie
eram lemn sunt violoncel şi mă vei despleti în voaluri de vioară

în palme, tăiate curg galbene flori de nuntă

îţi vor găti o mireasă roşie
o mireasă-taur
pântecul meu va cunoaşte nopţi andaluze
domolindu-şi zvâcnirile în strânsoarea matadorului
îmi vei cânta în ureche... iubito, universul tău nu poate fi supus
palatele tale se vor îmblânzi când coarnele îţi vor fi leagăn de prunci
bărbatul să îşi câştige locul în inima ta ca o vie sălbatică
după o luptă