Friday, August 10, 2007

*oamenii pe care i-am iubit : în absida inimii ai răscolit o tindă prăfuită de cărţi / valsând cu fiara




ce ştim despre iubirile ovale? aproape nimic

doar uneori
simţim că suntem o masă, celălalt fumând în tăcere aşteptarea unui tren,
tulburând apele.
nu ne vor potoli setea terminalele din cutia pandorei,
prea rustici cu toate că deschidem larg porţi înflorind a pâine şi sare
căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ...

într-o zi
singurătatea nu mi s-a mai părut frumoasă
nu am ripostat deşi poate ar fi trebuit să mă întreb de nu cumva
sunt doar un han stingher unde aştepţi un tren
spre piaţa san marco
cămările mele au ţipat împuşcate în spate dar nu am murit
mă aflam pe acoperişul lumii,
pergamente a priori
pe covoare orientale roşii gemeau un cântec
necunoscut până atunci

priveam iubirea coborând pe frunze
anafură şi eucalipt

acum pot să - ţi spun
nimic nu ni s-a dat uşor , Iisus a înmulţit pâinea
şi peştii, a binecuvântat nunta, mângâind căpuşorul pruncilor nenăscuţi
cu cântece de leagăn
da, Iisus a cântat pentru noi
şi-a vorbit despre oameni ce ne vor devasta
curţile interioare
absenţi la echilibrul fragil al salciei din noi
împietrind pe autostrăzi când ploaia sau lacrimile
transformă zborul într-un raliu spre iad
simţindu-le o vreme pulsaţia în corp
oameni a căror violentă pătrundere ne alterează carnea inocenţei
care ne târăsc de păr pe scări octaviante
printre gerunziile descompuse ale unui zâmbet ignifug
ce intră din curiozitate în micul nostru laborator alchimic
hohotind când
inima a curs lavă
născând un deşert de icoane cu ochii plecaţi

de fapt, suntem case zidite pe jumătate
plecaţi să zidim altora case
mai frumoase ca ale noastre
întorcându-ne pe vârf de întuneric să nu speriem pasărea
ce şi-a făcut cuib cât eram departe

şi totuşi nu ştim nimic despre iubirile ovale
ne sunt braţele în cruce dar
păpuşari trag cortina
devenim brusc arlechini
sărind ridicol din patul gol direct în moarte
nesuportând trădările şi
doar lacrima unei mâini din cer mai poate tăia nodul cuvintelor golite de sens
somnul păsării să nu fie împuns printre gratii






No comments:

Blog Archive

prispa cu flori