*montezuma

folia se lipi de geam cu o strângere de inimă
până atunci soarele intrase în cameră sprijinindu-şi picioarele obosite de pervaz
acum desenul de pe autocolantă îl stingherea
privi descumpănit figurinele ciudate
vitraliul părea o carte de tarot
femeia se ascunse în spatele lui improvizând un paravan
dintr-un evantai uriaş
apoi se aşeză pe canapea fără gânduri

simţea în cameră o prezenţă ciudată
sau poate doar mirosul puternic de alge cu care afumase din încăpere
îi lăsa această impresie
iarba de mare ardea mocnit asemeni unei tămâi
voia să dărâme peretele dinspre nord să lase doar o arcadă
se râzgândise de atâtea ori încât nimeni nu mai voia să vină
să înceapă lucrarea
desfăcu coletul fără grabă
era ziua ei liberă şi voia să se bucure în linişte
bucurii monosilabice
bucurii de buzunar

îşi ghemui picioarele sub ea şi răsfoi puţin magazinul istoric
conchistadori civilizând candoarea fără praf de puşcă a aztecilor
în mijlocul lor, montezuma cu braţele răstignite de ziduri
i se făcu frig şi plânse
pentru bogăţiile din ea jefuite de alţi spanioli
într-un târziu
odaia se împărţi în două
o jumătate firimituri pentru păsări
o altă devenind pirogă pornind spre înlarguri




2750 de grame 50 de centimetri şi un semn de forceps
mucilagiu de orez proaspăt la 6 ore amestecat cu humana
în câteva ore trebuie să-ţi vină laptele
oxitocina îşi face efectul

*mâinile tale m-au făcut şi m-au zidit

pe cal

călare

Raluca, Larisa, Smarandiţa şi Cozmina

pe bancă

Eduard şi Tudor

câţi în Hristos v-aţi botezat, rotindu-ne în jurul mesei

dormind profund

mirungerea

spunând Crezul la Botez, Smărăndiţa
(cu Eduard Mihai în braţe)

rochia cu trandafiri galbeni

două pisici

o pisică

lumânarea de botez

...

maci cu măcuşoare

in drum spre Miorcani

Larisa

Smarandita

*ALEX cel Mare

Buna ziua. Sunt Ruxandra Terinte, nasa lui Alex.
Va rog sa-mi spuneti ce am de facut!

Smara'
mi-i frica...au spus ca ne vor face o injectie cu aghiazma
daca nu stam cuminti!
tu ce spui? chiar crezi?

1,2...1,2
proba de microfon
3,4 linguri de inghetata merg unse pe caldura asta


1,2...1,2
astazi va vom vorbi despre un vrabioi

nggg, tatal nostru... carele esti in ceruri...
mai bine spune nana rugaciunea pentru mine, eu stiu doar
nggg, nggg o sticla cu lapte cald
si un leagan de brad

Sora mamei, Katya....
abia astept sa-mi spuna povesti...
o sa-mi deseneze castele de vata si ciocolata
o sa-mi faca o scufie de pitic
si un cos pentru pisic

in bratele lui Smara... cel mai mic dintre crestini...
a fost o zi grea, pfui ce grea a fost...au venit o multime de imparati
si imparatese, crai si craiese dar pe Smara n-o dau la nime'
asa sa stiti!

mami, tati,
Smarandita-verisoara mea,
Larisa-fratioara mea & Ruxandra, fetita nasilor
printre tablouri si trandafiri -acasa

cu nana Cristina si nanuta Ruxandra
mi-au facut o baie buna pe mustati si pe botic
pe labute si buric
nu-i asa ca/mi sta bine cu basca de pictor?
de pictat stiu sa pictez doar cu lapte, pipi si... gem de caise!

prima impartasanie
dus la altar de nasi

la slujba, Larisa-caisa, surioara mea de turta dulce
care stie sa se transforme in sirena, calut
aici era in pauza de nechezat!

Aspazia, bunica mea cea sfioasa
m-a adus astazi la biserica. bunica e foarte timida
rade doar cand suntem doar noi doi
..si o umbrela

mirungerea

inainte de a trece prin focul botezului

nu-i asa ca sunt baiat frumos?

cuminteniile pamantului
stateau ca matzele la pozat dupa ce au daramat jumatate din conac,
au baut si mancat cosuletul scufitei rosii pentru bunicuta, l-au batut mar
pe lup si ce mai era pe acolo...

cu nasii mei, fam. Cristina si Radu Terinte
(senator PC)

biserica asteptandu-ma ca o carte cu pagini de matase

Smarandita
daca ai urechi de zahar, esti numai bun de rontait!

unchiul Adanai, tata lu'Smara

JE
ma autoproclam regele rromilor de jamaica

cu bunica, pe trepte la Biserica Barboi
facand mare taraboi

dans grecesc pe treptele bisericii

si cum va spuneam la inceputul acestui reportaj,
astazi Alex Constantin Mazilu a primit
taina Sf. Botez. Parintii, nasii, bunicii, unchii, matusile si verisoarele
ureaza micutului o viata frumoasa, binecuvantata si tipa pe toate tonurile
un vesel, brotacesc, ramuros si calduros
LA MULTI AAAAAAAAAAANI !

*invitatie la concert

Marti 20 mai 2008 sunteti invitati la recitalul de absolventa al clasei de canto & lied al asist. univ. drd. Catalina Ionela Chelaru. Concertul ca avea loc in sala Symposion a Universitatii de Arte ,, George Enescu '' Iasi la orele 17.

*Concert: Das Marienleben de Paul Hindemith

Afisul este un koncept Altaiyr.
Multumesc, Vlad Turburea!

*galeria cu tablouri III

albastru

pălăria cu maci

Voichiţă

*galeria cu tablouri II

Hrist

copacul cu nuferi

*pisica alba, pisica neagra. BIONDO & eurovisionul romanesc

*articol preluat de pe www.poezie.ro

Nu cu mult timp în urmă, Paler îmi suna în ureche cu al său: ,, sunt mândru că sunt român când nu ies din casă’’, când nu mă uit la televizor, nu merg pe stradă, când ştim să oferim locul unui bătrân în tramvai, să ridicăm hărtiile aruncate de alţii sau să facem o reverenţă în faţa unei valori.
Nu mă miră rezultatul finalei naţionale Eurovision: a fost un spectacol balcanic tipic. Un circ de nedescris, cu voturi care mergeau numai la cei ce trebuie să iasă învingători, simţeam că Biondo-pe care vrem sau nu vrem să recunoaştem ori să-i votăm în numele unui patriotism prost înţeles- au fost cei mai buni; în fond, ei nu au revendicat Ardealul, nu au vrut să fie provincie autonomă, nu, ei au venit cu o melodie ce a rămas pe retina specialiştilor şi a publicului, un hit care s-a impus prin melodică, orchestraţie, calitatea vocii interpreţilor, un show pur. NU au avut nevoie de saltimbanci, nu a fost nevoie să zboare prin aer, nicio coregrafie, au lăsat doar muzica să vorbească, nu ne-au intoxicat pe posturi la orice oră din zi şi din noapte, oricum canalele de televiziune nu s-au înghesuit să-i invite (a se citi canale de gunoi). Promovarea ostentativă a pieselor româneşti a provocat oroare întrucât trăim în anul cu lovituri de graţie 2008, şi cântece precum ,, Pe-o margine de lume’’ sau ’7 days ’ amintesc de Mamaia anilor 80 ori de festivalul San Remo şi nu au făcut decât să întărească tristul adevăr: şcoala românească de compoziţie la categoria disco e în urmă cu câteva decenii, lupii tineri de prin 70 au ajuns bătrâni iar cei care vin sunt prea firavi şi lipsiţi de originalitate încât să se impună.
Mă lasă rece felicitările-ca un fel de reparaţie morală-la adresa celor de la Biondo de către cuplul artificial impus, Nico& Miriţă, întrucât artiştii dincolo de imagini oficiale au fost conştienţi de nedreptatea făcută. Nimic de spus, Nico & comp. au cântat impecabil o melodie bătrână, perfuzabilă, şi-au făcut datoria ca interpreţi însă să nu uităm, Eurovisionul e un concurs de creaţie şi nu de interpretare, de aceea melodia suedezilor e net superioară.
Lăsând la o parte, suspiciunea de plagiat cu piesa lui David Bustamante, La magia del corazon, cu un juriu format din prieteni de pahar şi de turnee, din aceleaşi feţe ruginite ca Victor Socaciu, Titus Andrei, Dida Drăgan, oameni ancoraţi de muzica generaţiilor anterioare, nu putem avea pretenţia imparţialităţii. E drept că refrenele sunt fraţi gemeni însă nu-i aşa, trăim la o margine de lume, mai bine spus la capătul ei şi în gaura asta neagră informaţiile nu circulă.
S-a vehiculat faptul că Biondo sunt străini dar uităm că noi ne-am bucurat de deschiderea graniţelor, că ne sunt recunoscute diplomele, cum ne integrăm în patrimoniul european al culturii şi suntem primii care punem pumnul în gură unor artişti ce au sosit să fie recunoscuţi aici şi a căror unică vină a fost de a fi mai buni decât noi.
Sunt artist şi ştiu că arta nu are frontiere... România nu ar fi pierdut dacă dădeau o şansă reală celor de la Biondo, dimpotrivă, câştigând Eurovisionul ar fi creat posibilitatea unor experienţe muzicale fără precedent.
Până la urmă, trăim în România şi asta spune multe, de la comportamentul histrionic al Iulianei Marciuc, ofuscată de faptul că iubitul ei, Adrian Enache nu a trecut de semifinale însă la noi, totul se hotărăşte în spatele cortinei. Biondo nu a pierdut, ei sunt câştigătorii morali ai competiţiei, e bine să spunem adevărul ca nu cumva să le lăsăm impresia că suntem o hoardă de capete sfărâmate. Au venit la Bucureşti în numele unui vissi d’arte vissi d’amore, probabil că ar fi concurat în altă parte dacă alte ţări nu ar fi avut semifinalele înaintea noastră; s-au uitat spre Pontul Euxin ca spre un ultim far, fără a bănui că la marginea imperiului actual ca şi pe vremea romanilor, aici au fost exilaţi poeţii, nu elogiaţi.
Nu pot trece cu vederea reglajul sonorizării ultimei piese ce a avut menirea de a o scoate în relief, piesa e slabă din multe puncte de vedere, şi e depăşită, iar formula gen Andrea Bocelli and comp. e răsuflată.
În concluzie, vorba neamţului...există mercedes şi alte maşini, la noi au fost Biondo şi alţii, dar aşa se scrie istoria la români.

p.s.: Nota de mocirlă, de târg, de negoţ mi-a întărit-o concertul lui Bregovici. Pentru prima oară, muzica lui nu mi-a plăcut, cu tot respectul pentru el ca artist şi prolific autor de muzică. Bregovici a impregnat o puternică notă de afacere balcanică, şi la sfârşit beligeranţii au răsuflat uşuraţi... Tanţa l-a luat pe Costel şi or să meargă în luna de miere la Belgrad! Juriul şi-a pus porcul în maşină şi a turnat nişte vin peste conştiinţă. Las-o, bă’, că merge’aşa! Hai la anul să vedem pe cine mai păcălim, pe cine mai ghilotinăm, cum o să ne mai scremem!

NU sunteţi obligaţi, dar dacă simţiţi nevoia ca adevărul şi valoarea să triumfe, votaţi petiţiile biondo:

http://www.petitiononline.com/Biondo/petition.html

http://www.thepetitionsite.com/1/nico-vlad-mirita---pe-o-margine-de-lume-plagiat

*galeria cu tablouri

paharul mantuirii

ziduri

clopot

copacul cu nuferi

comunism