*psychedelic rain

ploaia dansează ca o ţigancă în vânt, împăratul a venit acasă
reginele-i aştern un covor de piersici, unul de mătase şi unul de sâni
marea-şi scutură tamburinele sălbatic
fight for your love sings in background cu tălpile goale fachiri ai adâncului
iubesc dejghiocându-şi inima cu cărbuni încinşi
paiaţe în salturi mortale de pe acoperişul lumii
un alt acapulco
o ploaie psihedelică
o ploaie care arde
o ploaie care inundă tot
de ce mereu cel mai penibil spectacol îl joacă omul îndrăgostit?
el nu mai are măşti, eu nu am putere să plec ci doar mă aplec spre o nouă dezamăgire
stropii îmi năruie statui de gips pe faţă
în larg, o turmă de cai de cobalt nechează
aruncându-şi unii altora o minge care locuia cândva în ceruri
în limba trupului sună mai autentic dorirea, ţâşneşte din mine seva,
vreau să te cuprind între crengile mele fierbinţi, despicându-ţi trupul de sferă în două
până să te cunosc îmi băteam joc cu cruzime de oameni
cu aroganţa omului care nu a iubit
acum simt gustul ei inconfundabil
eram un leopard defilând cu graţie pe nervi galbeni
acum sunt un leopard doar când tu îmi ceri asta
pentru o clipă, unghiul s-a îngustat între erecţie şi sepia
urmele bicelor au devenit o blană
nu mi-e de-ajuns să ştiu că pot sfâşia trecerea ta în goană prin întuneric
oamenii ar trebui să scrie poeme în clipa morţii
când teama nu mai valorează nimic
răscolind craterul din care viaţa plecă încet
trăsăturile corpului schimonosindu-se
fiecare muşchi paralizând
prin apeductele organice nemaitrecând sânge
ci o iarbă coagulată pe cer într-un geamăt
lumini rămase în ochiul întredeschis
în ochiul de rezervă
peşti putrezind în iazul căprui
ultime încordări ale auzului înaintea unei mesopotamian deth
o altă poveste a femeii albastre