*de vorbă cu o sabie [ ] există un simţ al onoarei ce însoţeşte iubirea / dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie

die Rechnung, bitte
azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om
mă ţine de mână o sabie, singurul prieten credincios
am hrănit-o cu oase ... îmi linge mâna ca un câine
în faţa ochilor se întinde un deşert de pânze
-spune-mi, când suntem trădaţi, cine va muri primul? eu, el sau ea?
-tu. iubirea face să lupţi cu tine însuţi, nu cu celălalt.
(pe scaun, am armura
niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin
din arcul cu săgeţi)
îmi ard palmele cu fiecare nod al legătorilor
noaptea îşi ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia
îi pleacă fiul
în urmă a rămas trupul de ieri, o femeie îmbrăcată în piele de feunyx
-vorbeşte-mi, spun sabiei, să nu mă uit în urmă
-din carne şi nisip şi aer
ţi se vor deschide rănile ca o carte
urcă ...
în pragul muntelui, stă o femeie
celţii nu o privesc, doar îşi strâng tabăra într-un sfeşnic de sare
peste veselia lor sălbatecă
o veselie care-i va învăţa să piardă
să înoade drumul spre casă cu albii afumate de sinucideri
femeia albastră veghează
îşi trece mâinile prin părul lui aspru
luându-i firele albe să le ardă mănunchi sub piciorul de rună al lunii

răni s-au deschis...