Friday, August 10, 2007

*Farinelli / nu are nevoie de aer calul armonic al durerii




castrarea doare?

uneori.

remuşcările bătrânului div au graţie de felină

la curtea lui fillip de spania,
scuturam cozi de păun în timpanul melancolic
tămăduind somnul lui de rege

simt limbul sfâşiat al sunetului

castrarea doare uneori

bărbaţii din jurul meu îşi petrec mâna vânjoasă
sub faldurile misterului unei femei

înfoindu-şi mărgelele glasului nu ştiu dacă e geamăt,
piruetă sau tril de acvilă
ochii lui, cuticule de ţipăt

am pierdut mirosul femeii
mă privesc în oglindă jumătate de bronz

doare când ei îţi răscolesc mormântul să afle cum
mutilarea naşte păsări – faraon
secretul meu luat o jumătate din femeie
un mezocarp amar de respiraţie infinită
cruzimi ale unei corzi de lyr / ă

retenţia pentru mine e doar un salt
boltind în aer copita unui obstacol de neînvins
în zilele negre, mai visez vrăjitorul copilăriei
smulgându-mi merele de aur într-un alt paradis
în zilele calme, sternul meu plin de sunet

sunt viola d’ amore a unei tăceri duale






No comments:

Blog Archive

prispa cu flori