pianina Grinnelli*

vântul împrăştie firimiturile cinei unde nu se mai poartă mănuşi de satin,
în semn de revoltă, îmi tund părul- maxi midi mini nihil nu poate fi totul,
sub blugi am crinolină, sub fardul roz, paloarea de ieri
aşa precum îşi duce-n adâncuri paharul taninii roşiatici de vin,
cerul e gata să nască-n dureri un alt soi de trandafiri,
amestec de conservatorism şi independenţă,
clipa asta minusculă stă pe sânii femeilor ca un licurici
învelindu-le cetăţile în pânze destrămate de noapte ca o altă faţă a lumii,
cu albatroşi purtând spre ţărm o pianină Grinnelli
concertând pentru ferestre uitate în spatele cărora oamenii
nu mai sunt epave scufundate în port, ci lebede răstignite de ancore
vom da la o parte grilajele unde moartea îşi numără fluturii, ploaia, sosirile şi plecările
strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agăţaţi de propria şiră a spinării
ca de o frânghie de mătase aşa cum au fugit din decoruri nepotrivite şi alţi iubiţi,
înaintea noastră, împletindu-şi mâinile în trei

într-o fereastră deschisă a timpului, Bach, aproape orb, gândind la Ana Magdalena,
pipăie în lumina lunii măduva de marmură a sunetului




*desi numele corect al marcii de pian este Grinnell, am optat pentru sonoritatea italienizată a acestuia- Grinelli

*invitatie la concert

Săptămâna Muzicii Contemporane - Ediţia a XVII-a - Bucureşti, România, 23-30 mai 2007



SĂPTĂMÂNA MUZICII CONTEMPORANE
- Ediţia a XVII-a - Bucureşti, România, 23-30 mai 2007

17th WEEK OF CONTEMPORARY MUSIC
Bucharest, Romania, May 23-30, 2007


Director fondator:
acad. Ştefan Niculescu

Directori artistici:
Liviu Dănceanu şi Dan Dediu



CONCERT

Duminică 27 mai / Sunday, 27th May

Aula Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România
Ora 11.00

MUZICĂ FUSION ŞI LIEDURI

Mihaela VOSGANIAN – Never ending�.. pentru flaut şi voce procesată
Solist: Cătălin Opriţoiu
Irinel ANGHEL – Toys R Us
Solişti: Irinel Anghel şi Andrei Kivu


„Iaşii – portret în lieduri”

*Viorel MUNTEANU - Autoportret pentru soprană şi pian pe versurile lui Lucian Blaga
soprană: Mihaela Grăjdeanu


*Leonard DUMITRIU - Cinci lieduri pentru mezzosoprană şi pian pe versuri de David Budbill
Drink a Cup of Loneliness,
Perched in These green Mountains
What is ambition compared to death?
Winter is the best time
The Woodcutter
mezzosoprană: Maria Macsim Grierosu


*Romeo COSMA - Trei lieduri pentru soprană şi pian
Aş vrea şi Alcor, pe versuri de Mircea Florin Şandru
soprană: Mihaela Grăjdeanu

*Leonard DUMITRIU - Patru lieduri pentru bariton şi pian pe versuri de David Budbill
How He Writes, Another kind of travel, Dilemma, A Stilness, Absolute, Profound
bariton: Mihail Frunză

*Vasile SPĂTĂRELU - Adolescenţă, trei lieduri pentru soprană şi pian pe versuri de Nichita Stănescu
Joc de seară, Joc de avioane, Scurtă baladă
Somnoroase păsărele, pe versuri de Mihai Eminescu

soprană: Katya Kelaro
La pian Vasilica Stoiciu Frunză

*Romeo Cozma-Improvisations dadaistes pour Tristan Tzara, versuri de Tristan Tzara
soliste: Mihaela Grăjdeanu & Katya Kelaro


„Rezonanţe germane autohtone”

Bianca Manoleanu, soprană
Remus Manoleanu, pian

Lieduri de Paul RICHTER, Wilhelm Georg BERGER, Dieter ACKER, Norbert von HANNENHEIM, Norbert PETRI, Adriana HÖLSZKY

Ateneul Român
Ora 17.00

Ansamblul SOLI-TUTTI (Paris)

Silvia MACOVEI - Clopote
Irina ODĂGESCU - Quand le jour se leve
Petru STOIANOV - Cuvinte şi strigături
Dan VOICULESCU - Ça y est
Dan BUCIU - Ana lui Manole
Christian Alexandru PETRESCU - Madrigali
George BALINT – From long ago *

Opera Naţională Bucureşti
Ora 19.00

Opere româneşti într-un act

Dirijor: Vlad Conta
Regie: Anca Mihuţ
Scenografia: Luminiţa Mustaţă
Coregrafia: Adina Cezar

Nicolae BRÎNDUŞ – Logodna, după Strigoii lui Mihai Eminescu
Solişti: Madeleine Pascu, Ion Dimieru, Valentin Racoveanu

Şerban MARCU – Lecţia, după piesa lui Eugen Ionesco
Solişti: Ion Dimieru, Martha Cristina Sandu, Adriana Alexandru

*panoplia cu fluturi (ἔρως & ἀγάπη)

cerul nopţii latră trăgându-mi poala rochiei
are gura plină de mămăligă,
l-am hrănit ca pe-un câine ieşit din zidul spart
al templului lui Ishtar
să mă urmeze pretutindeni
adulmecând tăcerile
piciorului captiv de singurătate,

mergem să găsim podul sub care ziua
îşi ţine ascunsă lada de zestre
uite, apele sălbăticite ale muntelui
izbesc de stânci
o amforă cu lumină
de parcă meşteri ar turna efigia
viitoarei nunţi de malahit

de sus cad cercuri
torcând ploaia într-un vas negru de lut,
coconii ploii au sinusurile inflamate de fluturi
răsfirându-şi piciorul subţire
în aer, un ph neutru
îmi privesc trupul tatuat,
coastele desfăcute ca o rochie de seară,

în oglinzi
trece o nuntă de păianjeni
mă întind
într-o pagodă suspendată de aburi
dansând hipnotic
picură
orez şi nuferi
mă gândesc
e luna în care îndrăgostiţii
se hrănesc cu mierea din celălalt,
ochiul sălbatic revelându-se ochiului de jad
îţi spun
toate câte am, ale tale sunt,
dacă acum s-ar rupe o boltă în mine te-ar găsi
primind în genunchi un inel de logodnă
din şuviţe de carne,
eşti eul adânc, eul coborând pe sunet de harpă
când aud ... femeie, mă faci fericit...

în pavilionul de pânze
samuraiul
răscoleşte nuferilor apa
şi părul meu... ca o panoplie cu fluturi

inhalăm crispaţi plăceri de filigran

*Helen & calendarul de marţipan (blues from D.P.)

noaptea,
prin venele bărbaţilor pluteşte o navă albă
ca un sân de femeie
dacă priveşti atent vei observa sub pielea lor
neagră de ulei
cum se zbat pulpele de pânză
vopseaua ca un ruj prelins pe guler

aroma tutunului şi docurile le poartă în nări
până acasă, femeile lor simt patima cu care
se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
ies în prag, aşteptând geloase ziua când
Helen va spinteca inima apelor
părăsindu-i,
când va cunoaşte libertatea,
râsul excitat al luminii
când alte mâini posesive îi vor încercui coapsele
unduindu-se lasciv
peste secreţiile maure ale pământului

în calendarul de marţipan vor sărbători
căderea fluturelui în zăpadă
o aceeaşi iubire care te face să dai foc lumii
te împinge să o şi salvezi în ultima clipă,
în dragoste nu eşti fericit
pentru că tu eşti fericit
ci pentru că-i celălalt, aşa că
Helen caută drumul cel mai lung spre ţărm
ştie că el savurează tutunul brut
gustul sărat al frunţii arse de soare
ştie să fie plină de flori
roşie ca o fiară
ştie cum să se agaţe de trupul lui,
liană cu prunci şi mister

clipa asta îşi poartă cerul descheiat la cămaşă
gata să sară în apă
stăm amândoi pe dig, povestind despre motoare
un sunet umed de fagot în larg
oase visătoare stârnind vântului dorinţa de a naviga pe mare
de parcă ar mâna o turmă de inorogi spre sud

sub lumini adormind în fereastră
o constantă penelopiană îţi ascund în piele când
desfaci coastele să mă-nveleşti cu carne

nopţile acvatice cu sâmburi de lună coaptă pe plită
au numele meu

*cioplitorul de unghii / cromatică rustică

ar trebui să nu mai ascundem varul şi cânepa ci
să vorbim simplu
în clasicul alb-negru al cioplitorului de unghii
vopsind parasolare tăcerii viitoare
în felul acesta, vocala a va fi amăruie
iar vocala u va veni din urlet, usturoi, ulm, uguit

vom auzi
râsul ascuţit al cuvintelor roşii,
viespi senzuale ivite în vârful buzelor
deşi
la început au fost
un proiect mental verde,
o păsăre de mentă clocită de ţestoasă
întârziind explozia sonoră
a prins-o întunericul într-o peşteră
cu soldaţi albi
acolo, un monstru lingual a izbit pasărea
vrând s-o ucidă
între stâncile siciliene ale alveolelor dentale şi ... cuvântul
s-a născut livid

după un scâncet roşiatic, vocala a
a devenit vocala naşterii
iar u, vocala întunericului lăsat în urmă,
o humă în cripta dospind de şerpi a minţii
da
da
un humus saprofit
sarcofagic
sarmatic
îmbătrânind la trecere a vămilor in gola
sub bolţile unui palat dur
de a cărui arcade nu se agaţă trandafiri ci
fire din care o să ţesem
altarului o duminică

simt firimiturile de anafură ale zborului când
umbra iscodeşte
terminaţia nervoasă a pietrelor

*după plecarea ta în mine s-a auzit un foc de armă

după plecarea ta
în mine s-a auzit un foc de armă
să nu vii
nu vreau să fiu salvată
o venă tăiată e mai aproape de adevăr decât o perfuzie
una câte una
piesele de puzzle care mă compun
s-au încolonat să plece spre nord
un cortegiu de litere mărunte
de care nu mai are nevoie niciun alfabet
suflarea vântului a împăştiat
fragilul ţesut
printre scândurile negeluite ale scării
pe asfalt

deşi toţi oamenii suportă lovituri de bici
numai poeţii înnebunesc
iubind
arderile lor intense, la contactul cu durerea
sunt inflamabile
plutesc la suprafaţa apelor
aşchii incandescente
învelite în lampadare transparente de pergament

peste mine au trecut în goană
copitele tale
cât încă sunt lucidă te rog să nu revii
arunc bucăţi din mine să hrănesc peşti de sticlă
iubirea îmblânzeşte şi sălbăticeşte în acelaşi timp
dolce caliente şi căldură
da. omul e căldură
să ştii
când e ţeapăn pe masă nu mai e nimic
atunci e ironic
e arogant
pesimist

în mine e o turmă de tauri însângeraţi
nu voi învăţa niciodată supravieţuirea deşi
cred în războaie
în vânătoare
în junglă
când vin lângă tine las
toate războaiele lumii la uşă

cu toate rănile... te iubesc

*nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că

 




la intrarea unui zgârie-nori
un măr de oţel
îşi răsfiră florile de neon
pe nervii întinşi ai nopţii
oraşul are ochiul închis ca o rană cusută
în aerul de manhatten pluteşte centura neagră
bodyguardul lasser veghează
un fluture origami fără permis
tuşind

pirat portocaliu în triunghiul morţii
vecinul de intersecţie îmi arată un indicator
suntem şi noi pe sensul interzis
în america drumurile nu sunt polisemantice
aş face un raliu printre blocuri
ca acasă
dar
aud
un murmur timid
de tată la uşa fiului bogat
mă iubeşti tu pe Mine, petre?

*crazy party [ ] anotimpul obsesiilor

secunde aruncate în aer
catapulte orgasmice ale durerii
în tăietura nopţii
moartea dansează cu mine
îi simt coapsele de bărbat
încercând să pătrundă
un rânjet
desenând amintiri geometrice
spaţiului deschis de bisturiu
sâni inacţi ca o ultimă zăpadă
a unui decembrie asimetric
eşuând lamentabil
stalactite de bambus
ploi cu dinţi de lapte
câzând

sunt eprubeta în care
experimental
seminţele morţii încolţesc
flori de portocal ale unui
verdict (m)amar
we don't talk about cancer
we talk about an orange party inside
your body, woman

paşi cu barbă albastră şi cristal
imperturbabilă
numărătoarea inversă a
pânzei de păianjen

paharul de unică folosinţă al tumorii
sânii mei /copacii tăiaţi

în noaptea asta caut un alt drum spre casă