*ultimul samurai: onoarea e mai importantă decât fericirea, au zis ei

de mici suntem educaţi în pătrăţele
distincte
câţi paşi trebuie să facă o fată
să fie femeie căutată ca un cal bun
(vândut încă din grajd)

piciorul mi l-au pus în pantofiorul mic de lemn
să nu-mi crească pretenţiile

luxul:
ochii plecaţi
numărând paşi şi umbre
multiplicate în vis

în palma dreaptă
am o rană de câte ori am vrut să fug din legătoare

orice revoltă a murit cu picioarele desculţe
în plantaţii de orez

nu am mai plâns
ochii s-au îngustat
tenul s-a-ngălbenit
dar înlăuntru s-a făurit metalul

sunt ultimul samurai
ţesând noapte de noapte
imperialul kimono cocorii aurii
brodaţi cu sânge

toţi au o sabie ascunsă-n aripi

uneori îl îmbrac să nu-mi rămână mic
veşmântul de moarte
m-aş întoarce de dincolo să-l răscroiesc
să nu mă strângă

ţes torcând ceaţa
o ultimă luptă
mai tare decât toate
urându-te cumplit

mi-a spus vântul că existi
a adus de departe răsuflarea ta
şi-n apa râului ţi-am zărit cupa

nu eşti o umbră
eşti un pericol
ai chip mandarin

te voi pândi la râu
vei fi o clipă fără spadă
te voi ucide

apoi
Sepuku voi fi eu