*smărăndiţa

privim fereastra
ninge cu bănuţi de fericire
toarce vată de zahăr lumina
gândurile negre umblă pe vârfuri
printre bulgări cu trandafiri de zăpadă

suntem fericiţi
avem un prunc
şi-i facem baie
între prosoape punem cădiţa cu apă şi plante
tremuri
e prima dată
scoţi de sub icoană
un acatist mic şi-l pui lăngă fată
apoi închizi ochii să coboare un pod de noroc
şi neatingătură de babă
descânţi seminţele apei în gânduri de tată

e o baie magică
un scăldat necunoscut
mâinile tale sunt când albe, când negre
copilul scoate din pânza albă un picioruş
miroase a bun, a cald, a frumos şi a dragoste
până dincolo de prag

s-au strâns şi jucăriile să se uite
furnicile stau departe cu mâna la frunte
cocoţate pe o frunză
numită palmierul din geam
un deşert alb, afară
ce oază de ochi dragi în casă
mingile din leagăn fac tumbe ca un motan
o plimbi înfăşată prin cameră
vorbindu-i în limba părinţilor cu copii
ştiai că eşti fiică de sultan?