*Ecuaţie

El nu o mai aştepta ca în alte seri,
Nici măcar nu o mai dorea ...
De fiecare dată întorcea câte o filă
Bucurându-se de toate necunoscutele
Citind printre rânduri,
Scotocind esenţialul.

Ea rămase mult timp la aceeaşi pagină
Unde avea o problema căreia
Nu-i găsise cheia.

A vrut să plângă,
Apoi a plâns de-adevăratelea
Şi într-o zi,după multe încercări nereuşite,
A înteles
Că în locul lui X
El putea pune orice cifră
Era perfect valabilă soluţia:
Disoluţie de sentiment.

Numai ea nu putea rezolva decât cu 1
Misterul lui Y

Domnişoarele X si domnul Y
Ii dădură multe ticăiri de tâmplă
Şi licurici umezi
Până când domnul Z a şters cu buretele
Toate brunetele şi vulpile,
Urmele grăunţelor albe
Şi ale celor negre...

Atunci, pentru simplul motiv că
Nu mai avea nevoie de soluţie
L-a inchis între acolade,
A privit parantezele pătrate şi rotunde
Ale domişoarelor X
Şi simţindu-se Pogany
Trecu fulgerător la un nou capitol.