*kaddish atipic - Quetzalcòatl şi crinul negru

spre casă
noaptea
sacoşa cu partituri şi geanta pe umăr
undeva, la km 20 maşina mi-a spus: nu.
înţeleg, e o portocală mecanică
cu nervii la pământ
pornesc încet
ştiu că trebuie să-ţi iei medicamentele
dacă uit eu va uita şi viaţa
de tine
mi-e teamă
nopţile nu sunt pentru femei singure în labirint
spun rugăciuni
în palme cheile devin metanii
joc într-un film în care unul se sacrifică pentru celălalt

o umbră desprinsă din întuneric
un şarpe cu pene verzi
înghite ouă
le sparge şi le soarbe zeama întruna
cunosc drumul dar
mi se pare că nu mai duce spre casă
cu mâinile prin cuiburi şi umbra înaintea mea
el sare
sunt păsărarul cel vestit
nu aşa arată papagheno spun şi-mi vâr cheile în palmă
ca de un cip înfierată
mi-aruncă sparte cojile

joc şotron pe cărţi de tarot în faţa blocului
nu urc cu tine
te-am condus acasă, mi-era dor de tollan
un far puternic orbind
desfac pumnul, un talisman aztec-brelocul

iubito, a venit ploaia
nu mai purta tricoul ăsta
cu crin negru

în căştile cojilor sparte aud un
kaddish

Corinei, opus 5