*Când scriu poezie îmi scot un sân înafară -read in flash, manifestul Vulcanismului

pe fluviul musonic al poeziei plutesc leşuri
reinventatorii geniali ai lumii
simboliştii
au abandonat abatoarele deschise
suprasaturate de arderi
din despicătura clipei
vin, tropăind ca o armată chineză
congelatoarele
să adoarmă în ele
carnea împuţită a lumii refuzată de katarsis
versul meu are un gust coclit de plombă
deschid frigiderul şi mă izbeşte mirosul de b.u.
în ziua de târg a cărnii umane primeşti o sacoşă tabu
şi câteva picături din sângele lui bach
soutine picta vite însângerate uitându-se la trupuri de femeie
privesc boii lui grigorescu şi gândesc
ce bărbaţi aş fi pictat din ei
trupurile lor grele şi albe peste mine
trăgând carul vieţii
cu sute de copii şi o matcă
spre alte abatoare
spre alte îngheţuri
polare
în labiile poeziei a pătruns
un picior gros de vită
şi iată poeţii, pe jumătate sălbateci
pe jumătate nebuni
minotauri liberi ştanţaţi sub epidermă
la uşa crematoriilor minţii
portarii abatoarelor universului:

sub un iceberg următorul transport fără etichetă
aici nu mai e loc în congelatorul
de nervi