aşteptau să vină trenul în gara cu cer prăfuit. ea se ducea la oraş să-şi caute pantofi pentru o cununie civilizatoare, el se întorcea de la bunici. bătrânii îl ocărau că nu voia să care nimic la târg pentru ai lui, se tot rugau să ia paporniţele cu mâncare, legate cu cordele. mai zăreai câte un dop de ciucălău la gâtul unei sticle... dar el, roşu la faţă că-l vede o gară întreagă spuse răspicat:
-nu iau nimic.
-măi ioane, stărui bunica, mergi tu cu zăludu ista de nepot al meu, îţi plătesc biletul dus-întors, na parale di descurcat în îeşî da' du-ti cu apucatu' şî-i du bagagîli pân' acasî că nu-i chip cu iel.
flăcăiandrului îi sticleau ochii dup-o vizită la oraş. se aşeză ca un câine credincios apoi realizând că-i om şi el îşi ridică pieptul şi stătu ţapăn.
-înmoaie-te, îi spuse studentul, şi el se tupilă iar ca un câine făcându-se ghem lângă ciuveie. acu' ce faci? eşti al optulea bagaj!
-măi, andrei, ce bine de tine, fii şi tu mai blând, ai haine frumoase, student la universităti, io-s ţăran prost. când mai văd eu ieşul?ş-apoi era pacat di bunătăţâli din pungî ... ai ţuicî, slană, două găini, oauă...di tăti... majun di pruni...
-mdea, oftă andrei, ai dreptate.
între timp, bunicii vorbiră cu şeful de gară, le luară bilete şi o bere doar pentru andrei.
-tu, spuse bunica, eşti ogar di pază, ai grijî sî agiungî tăti ghini acolo, m-ai auzât?
domnişoara îşi ascunse zâmbetul într-o revistă, el îi sesiză lumina de pe chip şi o întrebă:
-e liber? pot să ridic lăbuţele bagajului dumneavoastră de pe banca unde am putea sta noi doi?
ea luă de toarte un geamantan cochet, încercând să-l dea jos
-a, nu, vă rog.... l-aş putea ţine chiar eu în braţe, se oferi andrei, e păcat să pui bunătate de lucru în praf.
apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, scoase o carte din buzunarul hainei şi începu să citească.
|
No comments:
Post a Comment