*citind din Psaltire

-Sfinte Petre, mă-nţelegi, nu? Îs bătrân ca mata!
Se sfătuia Cleopa în icoană cu prietenul său, apostolul,
După luptele cu turcii şi tatarii cei nevăzuţi.

Cu obrajii mai plânşi ca niciodată murmura
-Ioanichie, în urma trecerii mele
voiesc să rămână doar o cruce.
Nesemnată.În vârf de munte, aşezată ca
Un călugăr aplecat la metanie.

Să spui tuturor cum ea mi-a fost
Scară din raiul bunilor părinţi,
Potirul cu care am băut mângâiere şi viaţă, iar
Lemnu-i să fie din pădurile Libanului, de cedru,
Să aud mereu clopotele bătând a vecernie şi
Să-mi aduci o cană cu magnolii la mormânt.
O vor biciui ploile
O vor scutura ninsorile şi
O vor usca arşiţele devenind
Încet încet
Sub povara suferinţei iubitului meu Dumnezeu
O simplă carare spre liturghie.
Sfântul Petru şi batrânul
Suie încet pe cărăruia crucii
Străjerii din cer aprind cu sfială candele
Luminându-le drumul către Hristos.