ieri m-am certat din nou cu corina pe tema poeziilor noului şi vechiului pulber decent sau indecent împrăştiat în cort-de-rime
felicitarea ei de la cafeaua de dimineaţă îmi sună şi acum:
incomparabilă
zeiţa agoniei leşinate
arbitrul ei suprem
şefa sectorului suflete
băă nu veni cu şabloane cu ce e bine şi ce e frumos nu pune rigla într-o zonă inefabilă poezia nu a început cu tine fetiţo ţi-au zis bine şi peia şi munteanu ai isterie şi hidre eufonice
când ai să te deparazitezi de astea vei spune că scrii poezie şi ai să poţi să le dai lecţii
bahto delo delo că te supăraşi ca văcarul pi satul agoniei
nu pot să-mi explic de ce mi-am amintit atunci de vizitele unchilor mei când eram scoasă la cântat precum un căţel cu bune maniere
în clipa aia îmi dispăreau toate sunetele din gât rămânea o mânie înăbuşită ca un ficat în sânge strângeam din pumni şi spuneam spre disperarea lor că nu-mi aduc aminte cuvintele deşi ele erau acolo
cum mă-nchideam în cameră ca într-o închisoare după întoarcerea de la enescu unde fusesem cea mai tânără participantă în concurs la 15 ani cu bucle şi rochie de mireasă culmea cretinismului să nu găseşti o rochie de concert dar cântasem casta diva din norma
spiess m-a privit şi apoi a tăcut de-au tăcut şi perdelele din biroul lui şi scaunele şi pantofii japonezilor care nu mai înţelegeau nimic din engleza mea supercalifragilistică apoi decizia bruscă de a nu mai cânta un telefon de la nicolae corjos un nou drum la bucureşti printre mineri filmările din parc finala de pian un glas superb de înger inva mulla 1000 de lei strecurată în buzunar de fratele mamei care mi-a plătit şi primele lecţii de canto să mă vadă primadonă
la bucureşti vorbeau despre un glas care s-a ,,rupt''la 16 ani undeva la barcelona mi s-a făcut dintr-o dată frică să nu-mi moară greierele din gât şi zăceam parcă eram împuşcată în aripă până când lungi
tăceri mă primeniră încet
şi acum stau şi mă gândesc cu ce-am supărat-o pe soră-mea de mi-a scris în albumul enescu 1990 în dreptul pozei
un rebut muzical
când mi-oi vedea eu ceafa vei ajunge la scalla
şi
m-am străduit sincer să nu şi-o vadă niciodată
felicitarea ei de la cafeaua de dimineaţă îmi sună şi acum:
incomparabilă
zeiţa agoniei leşinate
arbitrul ei suprem
şefa sectorului suflete
băă nu veni cu şabloane cu ce e bine şi ce e frumos nu pune rigla într-o zonă inefabilă poezia nu a început cu tine fetiţo ţi-au zis bine şi peia şi munteanu ai isterie şi hidre eufonice
când ai să te deparazitezi de astea vei spune că scrii poezie şi ai să poţi să le dai lecţii
bahto delo delo că te supăraşi ca văcarul pi satul agoniei
nu pot să-mi explic de ce mi-am amintit atunci de vizitele unchilor mei când eram scoasă la cântat precum un căţel cu bune maniere
în clipa aia îmi dispăreau toate sunetele din gât rămânea o mânie înăbuşită ca un ficat în sânge strângeam din pumni şi spuneam spre disperarea lor că nu-mi aduc aminte cuvintele deşi ele erau acolo
cum mă-nchideam în cameră ca într-o închisoare după întoarcerea de la enescu unde fusesem cea mai tânără participantă în concurs la 15 ani cu bucle şi rochie de mireasă culmea cretinismului să nu găseşti o rochie de concert dar cântasem casta diva din norma
spiess m-a privit şi apoi a tăcut de-au tăcut şi perdelele din biroul lui şi scaunele şi pantofii japonezilor care nu mai înţelegeau nimic din engleza mea supercalifragilistică apoi decizia bruscă de a nu mai cânta un telefon de la nicolae corjos un nou drum la bucureşti printre mineri filmările din parc finala de pian un glas superb de înger inva mulla 1000 de lei strecurată în buzunar de fratele mamei care mi-a plătit şi primele lecţii de canto să mă vadă primadonă
la bucureşti vorbeau despre un glas care s-a ,,rupt''la 16 ani undeva la barcelona mi s-a făcut dintr-o dată frică să nu-mi moară greierele din gât şi zăceam parcă eram împuşcată în aripă până când lungi
tăceri mă primeniră încet
şi acum stau şi mă gândesc cu ce-am supărat-o pe soră-mea de mi-a scris în albumul enescu 1990 în dreptul pozei
un rebut muzical
când mi-oi vedea eu ceafa vei ajunge la scalla
şi
m-am străduit sincer să nu şi-o vadă niciodată
No comments:
Post a Comment