Monday, February 26, 2007

*54321

 




Sărutările tale au şters toate
urmele de bici ale dorului
Şi mi-au amintit irevocabil că sunt femeie.
Noaptea,
după ce adorm toţi vecinii ieşim în balcon
Şi scuturăm buzunarul cu vise,
Doamne,
ce frumoase sunt!
Unul încolţeşte deja în mine
De când tu m-ai vindecat de
Toate zăpezile de deasupra capului.
Am uneori senzaţia că eşti o extensie de a mea,
Una esenţială,
E o noapte cu îngeri, portocale şi noi doi.

Daca visele noastre ar fi răsfirate
într-o mină de sare
peste ani le-ar găsi
diamante.





No comments:

Blog Archive

prispa cu flori