Acasă în Ardeal mă rugai atât de frumos să mergem
spunându-mi de dor poveşti de la tine din sat.
Luăm maşina şi
Deşi nu-i duminică,
Să nu crezi că vei merge aşa,
La noi în Ardeal încă se mai poartă ie.
Din trunchiul cu lacăte îmi ţeşi una
cu flori de câmp şi cruci cu smocuri de-amintiri.
Zâmbesc învelită în săruturi de mai
La intrare în sat opreşti
-De pe dealul ăsta te priveam în oglinda cerului,
Vedeam unde stai ş-aşteptam să-ţi plesnească mugurii,
Din iarbă se vedea cel mai bine...
-Mă’ Silviu, te-o aruncat mă-ta între flori, râd înfiorată
cum de pământul are chip de om.
-Multe fete s-au facut femei în câmpul ăsta cu maci!
Tata avea o vorbă-e lucru mare ce iese la nouă luni...
Eu nu am muncit niciodată pământul de acasă
Cum l-am muncit pe al tău acum.
Ne-odihnim pe el, imensă căruţă
Trasă mocănit de Ursa Mare,
Ulciorul de ape îşi descântă de nor privindu-te cum
Mă cuprinzi fericit ca un copil langă mama
spunându-mi de dor poveşti de la tine din sat.
Luăm maşina şi
Deşi nu-i duminică,
Să nu crezi că vei merge aşa,
La noi în Ardeal încă se mai poartă ie.
Din trunchiul cu lacăte îmi ţeşi una
cu flori de câmp şi cruci cu smocuri de-amintiri.
Zâmbesc învelită în săruturi de mai
La intrare în sat opreşti
-De pe dealul ăsta te priveam în oglinda cerului,
Vedeam unde stai ş-aşteptam să-ţi plesnească mugurii,
Din iarbă se vedea cel mai bine...
-Mă’ Silviu, te-o aruncat mă-ta între flori, râd înfiorată
cum de pământul are chip de om.
-Multe fete s-au facut femei în câmpul ăsta cu maci!
Tata avea o vorbă-e lucru mare ce iese la nouă luni...
Eu nu am muncit niciodată pământul de acasă
Cum l-am muncit pe al tău acum.
Ne-odihnim pe el, imensă căruţă
Trasă mocănit de Ursa Mare,
Ulciorul de ape îşi descântă de nor privindu-te cum
Mă cuprinzi fericit ca un copil langă mama
No comments:
Post a Comment