Deşi nu îşi făcuseră jurăminte se iubiră cu scântei
Până într-o zi, când el se întoarse prinţ al unei alte femei.
Ea îi spălă picioarele cu lacrimi şi ploaie
Apoi fugi din calea lui ca o ciuta sălbatică
Împuşcată accidental.
Adevărul lui îi străpunse vital vertebrele fragile.
Dulci înainte, braţele celorlalte femei erau acum amare
Doar ale ei, ale iubitei pierdute erau frumoase,
Pielea ei avea aromă de pâine caldă,
Stătea plecat ca într-o spovedanie dar
Fără întoarcere, ea, ucisă, se transformase în piatră.
Plângând,
El o învelea căutându-i pulsul.
Cu mâinile însângerate
Îngâna o rugăciune pentru ea,
Cea mai frumoasă dintre evele ucise de dragoste.
No comments:
Post a Comment