*filosofia iepurelui de angóra

 

nu m-am săturat de sărutat metafora.
când o să fiu plin,
o să şchiu coerent, matur... viscontic
până atunci
trec cu peniţele lip-lip
trasând de la nord până la sânge
o dungă de întuneric

lumina rămasă de ce înfloreşte?

privesc unghiile morţii
stingând cărbunii unui sărut vinovat
pe o coală moale de femeie


uite maţele unui şarpe
aruncate prin universul de bacterii!

plutesc asemeni unui os de vită
topit de spaimă,
miop
ca un bacil Koch

hi hi hi hi
ajută-mă să ajung la morcov!
un morcov roz, of course

mai bine,..., nu!

opus plagal, pentru adulţi

***

filosofia iepurelui de angóra





poveste de sofia viany


somnul iepurelui de angóra era profund.
florile se adunară în jurul lui şi
începură să-i toarcă în fire subţiri blana,
îşi îmnuiau degeţelele în gură
să toarcă mai uşor,
făcură un ghem şi-l aruncară la picioarele
unei poete pe care o zăriră trecând pe aproape.

fata porni după fuior şi merse,
tot merse, până găsi sub un smoc de cicoare,
vietatea.
veniseră la rodini
furnici cu sacii plini de soare,
un cosaş adusese langoşi pe petale de măceş,
lumânărele şi melcuşori de nalbă,
albinele veniră cu poala plină de guaşe-tub,
pe toate le lăsară acolo lângă
somnul iepurelui de angóra.
să nu-l scoli! o rugară ei
ea se aşeză pe o scoarţă de copac,
torcând mai departe,
furnicile îşi croiră drum spre casă prin părul ei,
cosaşul adormi sub pliul rochiei,
albinele aprinseră luminile de seară
veghind somnul iepurelui fermecat şi al micuţei sophy


pentru copii

poezie cu poveste de Sofia Viany