Friday, March 9, 2007

*ora celor o mie de poeme




dragul meu,
am descoperit
frumuseţea atingerii unui om
dincolo de interzis

secreţia ta e lumina,
o lumină mirosind a mentă
şi a vis

sânii mei în palma ta-
două călimări de cerneală,
una roşie cu sigiliu,aorta,
a doua e un râu
lângă care am devenit femeie,

ascult
cântul tău prin munţii mei

uşile patului se deschid spre o poiană,
poiana împleteşte din ramuri o cameră de oaspeţi,
păsările vin în cioc cu fân,
greierii cer să li se aducă noi arcuşe,
totul e pufos,
pumnul de licurici din noi îşi aprinde şiragul

poiana asta e fermecată, iubite,
se învârte
şi ne trage de arc spre adâncuri,
în mine, în tine,

simt inima ta cum
se întinde ca o năframă
pe care-mi pictez,
sorbindu-ţi trupul,
pentru prima oară,
chipul de fosfor
în
ora celor o mie de poeme

dansând prin ploaia verde










No comments:

prispa cu flori