în galeria imensă domnea o linişte a începuturilor
ecoul paşilor dispărea în umbre
pierduse şirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor
se apropie de geam sărutându-l
credea că dincolo doarme păpuşa unei fete din pompei
trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean
invizibil
zări copii alergând călare
peşti de culori uimitoare nemaiîntâlnite
păsări subacvatice
dinspre ţinuturile reci cântecul focilor
în ţiuitul lor fata îşi scoase aparatul auditiv
înotă
prin tub un delfin veni aproape
învăţând-o să vorbească
e...no...mi... auziră cu toţii no...e...mi
n..o...e...m...i fata repeta odată cu delfinul
prin ocheanul coralului sala uriaşă dansa în icnetul valurilor
oamenii din jur nu pricepeau
miracolul
No comments:
Post a Comment