*floarea de corn (fişă de autor)

în oraşul nou
clădirile se construiesc cu mare viteză încât
iubirile, mutându-şi mai greu lucrurile,
nu ţin pasul şi... se rătăcesc

în oraşul vechi,
oamenii trec porţile florilor de corn
sorbind din miracol
poveştile lor... nu îmbătrânesc

la marginea oraşului zac
resturi de adrese, de porţi,
de biserici,
un munte îndoliat în
mizerie
şi
cenuşă,

păsările simt
sângele încă neînchegat
al unei iubiri abandonate acolo,
scot o mână de fată,
o dezgroapă săpând cu ghearele
să nu vină câinii

o duc spre oraş

una merge înainte
cu aripile bate în geamuri
spre oraşul nou ?
spre oraşul vechi?
oriunde

au obosit, totul-ermetic,
undeva, într-un turn, un anunţ
,,nu primesc iubiri în gazdă.''
dar geamul e fragil
aici.
să o lăsăm aici.

ciocurile-glonţ împuşcă fereastra,
jos, la intrare,
paznicii nedumeriţi dau alarma

a intrat cineva în muzeu