*bicicleta lui fellini

ochiul pictat al arlequinului atrăgea
privirile
artistul fugea prin oraş pe un velociped
îmbrăcat de gală
bufanţi
platcă şi cercuri
un rac de carton la nas

înnebunise

sub imensa cupolă de circ
dădea reprezentaţie
fără bani

în urma lui pe picioroange
o colombină cu zâmbetul uitat

fabrizzio!
fabrizzio!

îl ajunse şi-l prinse ca un foarfece
între picioare

fabrizzio!

se urcă în spatele lui
tăind respiraţia mulţimii

ah!
copiii se uitau
cum
bicicleta plutea ca o pasăre

o nouă piruetă
ah! (copiii)

nu a căzut!

apoi
încă una

fabrizzio!
cei doi se ridicară uşor de la pământ
zburând prin cer

culegeau stele şi
le aruncau puştilor
în stradă

 
se aşezară
pe nasul lunii
ea zâmbi cu noua pereche de ochelari

ciuguliră firmituri de panettone

ultimele stele le lipiră
pe o pelerină
pentru următorul spectacol

uitară bicicleta pe ochii dormitând
când o văzură
mâncând
picioroangele
ca pe două grisine

de după un nor
ieşiră maşiniştii
demontară decorurile

cu o cheiţă
mecanismul velocipedului
deveni un pendul
în turnul de pe deal
bing-bang
ciocăni în uşiţă
colombina
arlequinul învârti uşor
minutarul

a fost luna nouă