*Athosul

corabie
ascunzându-şi vâslaşii în
crăpăturile aspre
unii trag de lanţuri
galera căderilor fără număr,
alţii duc în spate rugăciuni
pardosind treptele unei piramide
 mănunchi de
triunghiuri
albe

cum ana îi vorbea mariei despre
tainele nenuntite ale fiinţei,
aşa îşi poartă corabia copiii născuţi şi nenăscuţi,
unii de-a dreapta,
alţii de-a stânga,
au ridicat străni
înăuntru
scobind în anafora
stâncii
altare

oameni şi îngeri,
milioane de păsări vâslind apele din
cuibul de piatră,
cântul lor-pâine amestecată
cu apă

braţele muntelui se închid şi
se deschid după
cum
pământul geme de furnici
când zămisleşte iarbă

când zorile vin la împărtăşit
plâmânii turlelor inspiră
fâlfâind din aripi