*aproape

şedeau pândind timpul din cuştile lor luxoase
fărâma de libertate lacătul deschis
deveniseră fiare sentimente prădau
spărgeau seifuri şi suflete şi trupuri
din direcţii opuse îşi încifrară creierul
cu acelaşi cod în acelaşi seif

aceeaşi bancă din parc îi aştepta într-o toamnă
când nu mai sperau evadarea din lessă
nu mai aveau nevoie de cod
se decodificaseră singuri cu o privire
îmblânzindu-se
erau calzi şi atât de fragili
nimeni nu ar fi spus că prădaseră atât
nu ar fi recunoscut fiara
monstrul din ei murise
se completau blând se simţeau aproape