te iubesc pentru că sub tine am devenit femeie
una câte una, boabe din lujerul mare al lunii mi-acoperă sânul cu poeme
şi-a sfărâmat capitelul, apoi au amuţit sunetele
gândul meu are o apă albastră
înot spre tine pe o mare de chytaron. nu mai am braţe am frunze
nervurile lor au o poveste ciudată... când m-ai atins, au plâns
de sub negi au ţâşnit tuberculi de lumină şi sufletul şi-a lăsat conturul în palma ta
je suis are o altă culoare faţă de je t'aime
eul apolinicei firi intră în cochilia vocii de piept
sombrată
un tremolo de coaste pe vârfuri
cât de clar şi ferm e jocul eodelor în je suis
cât e de strânsă cingătoarea flagelarzilor rafaelitului je t'aime
lumina cernută a vitraliului
lumina fără spadă
lumina nudă
fă dragoste cu mine şi plângi
lacrimile să curgă
ca o spermă pe sânii mei îndrăgostiţi de fiinţa ta până dincolo de margini
trupurile întrepătrunse în culoare ar pipăi zidurile morţii ca o oarbă
să ne deshidă poarta
No comments:
Post a Comment