*lumina şi-a despletit părul ca o gheişă

aşteptându-te, sufletul meu zboară fragil pe balustradă
copacii îşi deschid artezienele
o secundă tălpile tremură şi palmele şi umerii
urcă o umbră pe asfalt
o să mă rotesc de două ori în aer
apoi o să mă arunc la picioarele tale (îmi spun)
braţele-mi alunecă încet
umbra s-a pierdut în lumea umbrelor
lângă o altă umbră
mă agăţ timid
ca un copil ce a căzut de pe bârnă
gleznele păşind casant pe retină
sufletul îşi atârnă în gol vinilinul zgâriat
răscolesc aerul cu picioarele
podul îşi are plasele trase la mal
aşteptându-te, sufletul zboară fragil pe balustradă