*veşti din ţara unei femei care nu cuvântă

veşti din ţara unei femei care nu cuvântă
noapte bună


o să-ţi vorbesc mai întâi despre cântec
în clipele acelea
ies din plasele pescarilor cu aripi ude de naştere
tot ce e vechi alunecă de pe mine


...
mai am puţin de trăit şi o cumplită luptă cu timpul
trebuia să fiu în altă parte
să umplu foile albe cu icre negre
să urlu
să ţip
pune-ţi palma pe inima unei viori înainte de concert:
ai să fii îngrozit... e-un cuib de pasăre
dar lucrurile astea şi altele
îşi vor pierde importanţa în timp
se vor estompa
acuarele uitate în fereastră când vine furtuna de vară
tu taci.
eu spun tăcerii tale noapte bună
plec într-o lume în care mă dezbrac de mine
iau alte epiderme
le tivesc
le cos nasturi
le găsesc adăpost
voi vorbi pe un ton studiat cu tăcerile din tine
pline de orgoliu de resemnare expuse pe un şevalet ce aşteaptă servil
să i se toarne ceaiul în palme
să-şi simtă cupa opărită de culoare
în încercarea de a îmbrăţişa a doua jumătate a amiezii

ce ţi-e şi cu pauzele astea în muzică?
cine le aude?
în surzenia noastră banală ambiguă
când respir lângă tine de unde să ştii poate fi logică
necesară sau expresivă

am să tac şi eu
printre sunete
până nu vei mai putea şi vei veni
femeie, vreau să facem dragoste
şi felul în care vei spune va fi unic
viu
dureros de sincer

vom face dragoste până la durere
sufletul să geamă când ne vom uni
găsindu-ne înlăuntrurile pline de yinyanguri
rostogolind totul până la mister
până când te-aş simţi cu totul în mine

ai iubi poate pentru prima oară profund
dincolo de pauze logice şi absurde
şi să nu închizi ochii
mai ales atunci când îţi culeg suflarea
aerul pe care îl elimini îl voi lăsa să intre în mine
ochiul tău va străpunge ochiul meu cu un sunet de delfin

cuvintele au o formă a lor mută
dincolo de cuvânt
e atât de greu de fapt să mergi spre celălalt
pâna la capăt
chiar împotriva ta şi ...da,
a_ul e alb cum doar a_ul din tine poate fi

.......