ai aruncat vreodată un pian în aer?
arcuri contorsionate-n mulaj de gips
împletitura în zale de alge
gura lacomă a nopţii regurgitând
ultimele picături de foc
dinţii ei mici
de balenă
turbioanele de zahăr şi
fumul alb ca un apaş pe gânduri
dinozaurul de lemn a scurs în cer
mitul cutiei de psiandru
au scos în curte pianele la casat
dezintegrarea lor mă frământă
când orgoliul îşi lasă pedalele de bronz
să răscolească pădurile din noi
No comments:
Post a Comment