cerul nopţii latră trăgându-mi poala rochiei
are gura plină de mămăligă,
l-am hrănit ca pe-un câine ieşit din zidul spart
al templului lui Ishtar
să mă urmeze pretutindeni
adulmecând tăcerile
piciorului captiv de singurătate,
mergem să găsim podul sub care ziua
îşi ţine ascunsă lada de zestre
uite, apele sălbăticite ale muntelui
izbesc de stânci
o amforă cu lumină
de parcă meşteri ar turna efigia
viitoarei nunţi de malahit
de sus cad cercuri
torcând ploaia într-un vas negru de lut,
coconii ploii au sinusurile inflamate de fluturi
răsfirându-şi piciorul subţire
în aer, un ph neutru
îmi privesc trupul tatuat,
coastele desfăcute ca o rochie de seară,
în oglinzi
trece o nuntă de păianjeni
mă întind
într-o pagodă suspendată de aburi
dansând hipnotic
picură
orez şi nuferi
mă gândesc
e luna în care îndrăgostiţii
se hrănesc cu mierea din celălalt,
ochiul sălbatic revelându-se ochiului de jad
îţi spun
toate câte am, ale tale sunt,
dacă acum s-ar rupe o boltă în mine te-ar găsi
primind în genunchi un inel de logodnă
din şuviţe de carne,
eşti eul adânc, eul coborând pe sunet de harpă
când aud ... femeie, mă faci fericit...
în pavilionul de pânze
samuraiul
răscoleşte nuferilor apa
şi părul meu... ca o panoplie cu fluturi
inhalăm crispaţi plăceri de filigran
No comments:
Post a Comment