*după plecarea ta în mine s-a auzit un foc de armă

după plecarea ta
în mine s-a auzit un foc de armă
să nu vii
nu vreau să fiu salvată
o venă tăiată e mai aproape de adevăr decât o perfuzie
una câte una
piesele de puzzle care mă compun
s-au încolonat să plece spre nord
un cortegiu de litere mărunte
de care nu mai are nevoie niciun alfabet
suflarea vântului a împăştiat
fragilul ţesut
printre scândurile negeluite ale scării
pe asfalt

deşi toţi oamenii suportă lovituri de bici
numai poeţii înnebunesc
iubind
arderile lor intense, la contactul cu durerea
sunt inflamabile
plutesc la suprafaţa apelor
aşchii incandescente
învelite în lampadare transparente de pergament

peste mine au trecut în goană
copitele tale
cât încă sunt lucidă te rog să nu revii
arunc bucăţi din mine să hrănesc peşti de sticlă
iubirea îmblânzeşte şi sălbăticeşte în acelaşi timp
dolce caliente şi căldură
da. omul e căldură
să ştii
când e ţeapăn pe masă nu mai e nimic
atunci e ironic
e arogant
pesimist

în mine e o turmă de tauri însângeraţi
nu voi învăţa niciodată supravieţuirea deşi
cred în războaie
în vânătoare
în junglă
când vin lângă tine las
toate războaiele lumii la uşă

cu toate rănile... te iubesc